phorward

Octombrie 2021: la un pas mic de a rata "editia" de anul acesta la culorile de toamna.  Bruma din ultimile zile si prognoza optimista mi-au dat sperantele unui rasarit interesant, de aceasta data cu nuante predominant rosiatice.  Stiind ca urmeaza sa fac singur o "tura" de 12km cu o masina joasa pe un drum neasfaltat, ca deh, unul dintre meniscuri a avut alte planuri vara aceasta, am plecat pe intuneric de acasa, fara sa mai aud vocea aceea lenesa, adormita din mintea mea, spunandu-mi " mai dormi, poti sa mergi si in alta zi". Numa' bine... am avut timp sa-mi savurez cafeaua pe drum, la care am adaugat un sandwich bun, cu aroma de odorizant de masina 😅. Nu stiu cum se intampla, ca aproape de fiecare data, soarele rasare mai repede cu doar cateva minute decat ajung eu in locul dorit...chiar nu-mi pot da seama cum... Si ma dadui jos din masina, cum altfel, decat cu extensia in brate... Satul Ciungetu Varful Ciresu Franturi din culmea principala a Latori

Si cum spuneam anterior: se facu' la loc toamna, mai exact hainele de gala ale acesteia au parasit copacii, iar eu abia acum mi-am facut timp sa urc cateva fotografii vechi de anul trecut, facute in spatele casei.  Si dupa cum era proverbul ala' : "cin' se trezeste de dimineata, face fotografii bune", l-am convins pe Andrei sa ma insoteasca iar la o tura foto...de fapt ii facusem o promisiune ca-l duc intr-un loc bun de facut fotografii la rasarit. Noroc ca toamna, soarele rasare mai tarziu si nici ora de iarna nu venise peste noi, astfel incat nu a trebuit sa dam curcile afara din cotet pe intuneric. Am plecat plini de entuziasm la lumina frontalei (mai mult eu decat Andrei) iar dupa un sfert de ora am remarcat ca rasaritul nu va fi fost ceea ce cautam: Atmosfera era destul de incarcata, iar norii de pe cer nu s-au colorat asa cum ne-am asteptat. Ajunsi in locul cu pricina, am lasat drumul bun in urma, iar soarele parea sa razbeasca printre nori : Dupa cateva cad